Fotbalul se trage din dribbling games, o invenție a studenților de la Universitățile britanice din secolul XVII. Se pare că aceștia au fost primii fotbaliști adevărați ce jucau în echipe de 11 și plasau mingea într-un spațiu delimitat între 2 bețe. Însă chiar din Evul Mediu țăranii francezi se adunau pe un câmp de dimensiuni reduse și jucau un joc în care trebuiau să lovească mingea cu piciorul.Mai bine organizat a fost calcio,practicat în Florența secolului XVI unde existau deja ceva reglementări .
Nașterea oficială a fotbalului a vut loc la Londra prin înființarea Asociației Elgleze de Fotbal. Englezii sunt cei ce au reglementat de fapt majoritatea sporturilor stabilind reguli, dimensiuni, echipamente, timpi.
După ce am trecut prin istoria sportului creat pentru toți ce a devenit rapid cel mai popular din lume mă gândesc să analizez un pic și situația lui actuală.
În momentul de față există cluburi mari și cluburi mici, iar când spun asta mă refer în primul rând la mentalitate și nu la bugete. Poți avea bani mulți și gândire neprofesionistă , mică.
În urmă cu ceva vreme s-a stabilit că fotbalul se poate specula, cineva a văzut în el creearea unui imperiu financiar dar și creșterea unui nou tip de idoli , ce ar fi putut anestezia cumva dorința oricărui mascul de a fi unul dintre cei din teren. S-au făcut tabere și s-a tras linie: până aici sunt suporterii iar de aici sunt jucătorii profesioniști. Jucătorii au devenit mărfuri de schimb pentru interese comerciale pe de o parte iar pe de altă parte zidul pus între conducători și suporteri, menit să fie tampon în caz de vreme rea .
Și vremurile rele au venit, din mai multe cauze. Conducătorii au uitat un lucru esențial: fotbalul aparține tuturor. Suporterii vor să facă parte din sistem, le-au cedat locul jucătorilor profesioniști iar printr-o înțelegere tacită aceștia din urmă au datoria să joace și pentru cei ce sunt acolo doar sufletește. Și jucătorii s-au îmbătat de succes și au început să se uite în stanga și în dreapta la nedreptățile făcute de conducători în sânul echipei prin diferențiere foarte mare între salarii, preferințe, rubedenii și altele. Numai că, dragii mei, beția succesului este o urmare firească ce se instalează în plan psihologic cu sau fără voia celui ce devine un idol, de orice tip ar fi el. Se poate lupta împotriva ei numai prin arme ce nu țin de domeniul fotbalului sau al sportului în general ci este de natura spirituală.
Pentru mine un fotbal ideal ar fi un trio :suporteri, jucători, conducere, în care acțiunile fiecărei părți trebuie să fie în ajutorul celorlalte două. Aceasta este reteta succesului unui club mare. În duo nu se poate după cum nici despre solo nu poate fi vorba.
Experiența occidentului m-a făcut să văd exact cum se face ca să funcționeze acest trio. Iar fotbalul românesc-și nu numai- va trebui să învețe această lecție de bună voie sau cu forța, altă cale nu există. Am să vă spun un secret: se poate și mai rău , sau hai să nu zic mai rău însă fiți siguri că nu numai în România se întâmplă lucruri ce nu ar trebui să aibă loc pe o suprafață atât de iubită cum este terenul de fotbal. Este vina intereselor financiare ce au depășit orice limită. Sunt zile în care mă gândesc să pun ghetele în cui dar nu vreau să mă rup de lumea fotbalului. Nu îmi anunț retragerea ci doar expun ceea ce simt. Nu prea mai recunosc regulile jocului, se pare că fotbalul este acum listat la bursă.
Am citit despre un jucător care vrea să se lase de fotbal din aceleași motive pe care încerc și eu să le expun aici . Sunt mulți ca el, iar poate în curând suficienți încât să poată produce schimbarea.
Aș face o paranteză aici pentru a vă explica de ce reușesc occidentalii mai bine decât noi. Răspunsul este simplu : părinții nu le dau în cap copiilor, nici la propriu, nici la figurat. Adică îi ajută să se dezvolte emoțional, să aibă stimă de sine, să se cunoască pe sine. Aș îndrăzni să fac o paralelă cu lumea fotbalului. Oare nu cumva jucătorii de fotbal sunt copiii suporterilor și ai conducătorilor? Oare nu ar da randament mai bun dacă s-ar apela la alte căi de comunicare a sentimentelor și așteptărilor? Desigur că și noul val de jucători ar trebui să intre în regulile jocului. Unde-s trei puterea crește, nu-i așa?!
Revenind la mine trebuie să vă mărturisesc că nu sunt împlinit. Voi fi împlinit când voi reveni în Ghencea, acolo este sensul călătoriei mele în lumea fotbalului. Chiar dacă sunt „ok”, am o echipă la care joc, trăiesc într-un loc foarte frumos împachetat, sufletul meu trage tot în Romania. Deși pe hartie scrie altceva, eu tot al Stelei rămân. Când mă voi întoarce voi aplica tot ce am învățat iar voi veți fi alături de mine. Noi suntem dintre cei ce nu ne abandonăm ‘copiii‘.

Avand in suflet bucuria unei noi victorii a echipei noastre de suflet, nu m-am putut abtine din a va scrie cateva randuri.
Sunt fericit ca in acest inceput de sezon jocul echipei va aduce satisfactia de a visa din nou la Steaua de care va era dor! Se pare ca e tot mai aproape…dar, pentru a deveni ceea ce va doriti, are nevoie de voi cu “trup si suflet pentru culori” !!!
Multi dintre voi cunosc insemnatatea acestui club…faptul ca pentru mult timp a fost simbolul Romaniei. Stiu multi oameni, jucatori, copii care atunci cand aud ca sunt roman imi spun : – aaa Romania!!! Hagi, Lacatus, Steaua, Champion’s League… Unii dintre jucatori nu au uitat atmosfera din Ghencea… Este un lucru extraordinar! Ma simt mandru sa fi facut parte din istoria acestui club! Ma simt privilegiat ca v-am ascultat cantand…live! Acestea nu sunt noutati pentru voi pentru ca le-ati auzit cu propriile voastre urechi si probabil v-au incantat la fel ca si pe mine, romani fiind, de recunoasterea adusa iubitelor nostre succese! Asa ca nu meritati nici voi, nici echipa, nici nimeni din cei care de-a lungul istoriei s-au considerat stelisti, sa fie comparati, asemuiti sau confundati, in tara sau in strainatate, cu ceilalti…
Cred ca v-a fost greu sa stati departe de stadion astazi… Ce meci frumos!!! Banel si-a revenit, Surdu e pe val, Stancu e de neoprit, tinerii incep sa capete ”coaja”, si totusi… ei erau tristi ca nu au avut cu cine sa sarbatoreasca victoria.
Nimic nu e mai trist in fotbal decat un stadion gol…

Am citit un mesaj pe blog in care unul dintre voi isi facea griji ca, odata plecat din tara, nu imi va mai sta gandul la suporterii Stelei. Va marturisesc sincer ca, desi Ajax-ul invingea cu 5-0 pe Slovan Bratislava, eu mai mult ma bucuram pentru succesul Stelei!
Mai degraba ma uitati voi pe mine decat sa uit eu de Steaua.

P.S. Fiecare adult are datoria de a fi un exemplu pentru cei mai mici din jurul sau. Peste tot un copil incearca sa copie ceva de la cei mari. Daca ne iubim tara si neamul, acolo unde ne aflam trebuie sa contribuim la cresterea lor!
Va doresc cat mai multe succese si sa fiti exemple demne de urmat!
Hai Steaua!

Va salut dragii mei!
Imi pare rau ca nu am putut tine legatura cu voi in ultima luna! Din cauza unor probleme tehnice, site-ul a fost inactiv. Se pare ca majoritatea datelor au fost recuperate si drept dovada iata ca deja blogul, cel mai important dealtfel, functioneaza!!
Este pentru prima data cind ma adresez voua in noul an asa ca: La multi ani!
Vedem cum inca de la inceputul acestui an evenimentele ,din toate domeniile, nasc o umbra amenintatoare si tocmai din acest motiv va doresc sa aveti un an linistit pe care sa il traiti cu folos!
Pe plan strict fotalistic va pot spune ca sintem in al doilea stagiu de pregatire si ca ne antrenam cu un singur gind: cistigarea trofeului de campion al Romaniei!! Stiu cit de mult va doriti acest titlu si sint sigur ca in retur o sa umpleti stadionul la fiecare meci pentru a ne ajuta sa-l cucerim! Steaua este cel mai galonat, temut si, in acelasi timp, iubit club de fotbal din Romania iar principalul atu a fost intotdeauna Ghencea. Avem nevoie de acest avantaj si in returul ce va sa inceapa pentru ca fara voi sau, mai bine zis, cu atitudinea din tur…nu vom cistiga nimic. Sezonul trecut a lipsit doar putin si “minunea” s-ar fi realizat… Acum, cind diferenta de puncte este mai mica intre noi si lider, ce ne-ar putea impiedica? Ginditi-va ca echipa e 90% aceiasi, interesul este acelasi atit din partea noastra cit si al vostru, insa atitudinea… s-a schimbat! Noi am inteles asta si facem tot posibilul sa reparam greselile din tur…sper sa fi inteles si voi. Ne asteapta o lupta grea…si Dinamo, nu e C.F.R. Stim din istoria recenta ca ei, daca au un avantaj, greu mai pierd puncte “gratuit”. Astfel sper sa fim cu totii constienti ca fiecare meci va fi un derby iar la derby-uri se umplu stadioanele si se creaza atmosfera adevarata, benefica echipei!
Va iubim si va asteptam la meci!
Echipa Steaua.

Salut,
Asa cum probabil ati vazut la televizor, in timpul meciului amical al nationalei, disputat contra Georgiei, m-am ales cu o entorsa la glezna dreapta. Dupa un contact aerian cu adversarul direct, am aterizat gresit pe glezna cu toata greutatea corpului. In urma examenelor medicale diagnosticul este: entorsa de gradul II. Urmatorul meci, din acest an, in care ar mai fi posibil sa evoluez este cel contra Fiorentinei din data de 10.12.2008. Sper insa intr-o insanatosire mai rapida, sunt sigur ca Pawel va face neobservata lipsa mea si cred ca echipa va lua toate cele 6 puncte puse in joc pe acest final de campionat!
Hai Steaua!

Cred ca in unul dintre comentariile recente v-am spus ceva ce voi
stiati deja. Acest ”ceva” creeaza de multe ori, in mod intentionat,
confuzie, conflicte, neliniste si de multe ori panica. Exact…despre
presa era vorba.
Legat de ceea ce am declarat dupa meciul cu
Timisoara despre conflictul dintre suporteri si fortele de ordine, si
mai ales pentru cei care nu au vazut stirile sportive si nu au auzit
cuvintele mele, ma simt nevoit a repeta: ” Nu stiu exact ce s-a
intimplat dar, atunci cind se intimpla astfel de lucruri ceva nu este
in regula. S-a ajuns cam departe cu aceste acte de violenta, nu stiu a
cui a fost vina dar stiu ca asa ceva nu ar trebui sa se intimple pe
stadioane. Cred ca oamenii ar trebui sa vina la stadion si sa poata
vedea meciul linistiti, sa aplaude, sa se bucure iar daca nu pot face
acest lucru atunci sa stea mai bine in fata televizoarelor. Apoi
jandarmii sau fortele de ordine prezente sa pastreze masura in
interventii, atunci cind se intimpla astfel de incidente. Noi speram sa
nu se mai intimple, ceea ce se tot intimpla, pentru ca toata lumea are
de suferit in urma incidentelor: echipa pentru ca, dupa o eventuala
suspendare va juca fara suporteri, fanii care am auzit ca au fost
loviti destul de grav…” Verificati pe gsptv.ro!
Sper ca in viitor un simplu titlu de ziar, sau vreo interpretare
proprie a unui ziarist sa nu mai stirbeasca increderea voastra in
loialitatea mea fata de Steaua, deci fata de suporterii stelisti…insa,
va repet, eu nu stiu exact ce s-a intimplat la peluze.
Al vostru,
George.

In sfarsit, un nou inceput!
Emotiile sunt mari! Linistea mea a inceput sa nu isi mai gaseasca locul prin camarutele inimii…
Am intrat in cantonament, si copiii, cei care de fiecare data reuseau sa ma rupa de lume, nu sunt prin preajma… Incep gandurile.
Incerc sa anticipez ce se va intampla diseara: Va ploua in timpul
meciului. Oare cum va fi starea terenului? Va mai fi stadionul plin?…
Gata, nu pot sa mai stau in pat!
Cobor din camera cantonamentului si merg pe terenul de joc sa ma reobisnuiesc…
Pe cine incerc sa pacalesc?… Cu tribunele si peluzele goale, Ghencea e doar un alt stadion frumos al Europei.
Acum inteleg!
Nelinistea mea nu se datoreaza faptului ca asta seara voi da piept cu
una dintre cele mai titrate echipe din istoria fotbalului mondial, ci
situatiei de a fi, din nou, in mijlocul celor care intotdeauna m-au
apreciat si a celor care m-au sustinut in toata aceasta perioada cat am
fost in Olanda.
Am mai jucat cu echipe mari in ultimii doi ani, Arsenal, Inter,
Manchester, Athletico Madrid, Werder Bremen, PSV, Feyenoord si totusi
nu am simtit la fel ca acum. Nu de un meci tare imi era mie dor…
Deabia astept sa va vad!

Pe mai tarziu!
George.

Probabil, multi dintre Voi asteapta, in aceste momente, un discurs din
partea mea…eu, insa, vreau sa Va spun doar ca aceasta revenire ACASA
s-a realizat, in primul rand, datorita Voua…iar pentru acest fapt as
vrea sa Va multumesc increderea, respectul si afectiunea oferita in tot
acest timp… pe gazon!
Cu drag,
al vostru George!

O alta seara de vis pe care Steaua o ofera Romaniei! Un meci care a
insemnat mai mult a raspuns dat de catre echipa tuturor criticilor din
ultima perioada, si de peste tot. Astfel, Banel a demonstrat tuturor,
celor care l-au nedreptatit, ca munca si suferinta dau roade mai bogate
decat talentul; Lacatus a raspuns prin inspiratie si maturitate tuturor
celor care isi dau cu parerea despre echipa aleasa, la fiecare meci;
Nesu nu s-a gandit la nici o alta echipa, ba, a fost unul dintre cei
mai motivati de pe teren; Lovin a aratat ca nu e un jucator de mana a
doua iar cei care l-au aplaudat ironic in meciul cu F.C. Arges sunt
datori cu niste scuze; Goian, in ciuda faptului ca a fost refacut cu
doar cateva ore inaintea partidei, le sporeste regretul celor ce nu au
avut incredere pentru a transfera acest complet stoper; Radoi arata din
nou ca este numarul 1; P. Marin nu isi doreste o functie in cadrul
clubului…alta decat cea de jucator; Ov. Petre a batut fosta echipa si
intr-un picior; Strainii au aratat si ei ca desi nu au o experienta
asemanatoare ”ciobanasilor”, pot face fata la un nivel inalt. E clar ca
fiecare a avut ceva de demonstrat. Multe au venit din dorinta de a-si
face dreptate singuri, pe teren… asa cum e corect, si nu prin ziare ,
la televiziuni, pe strada sau prin tribuna. Ceea ce nu este corect
insa, e ca cei care pana mai ieri ii judecau , astazi sa se bucure
pentru munca lor, sa isi asume merite sau sa ii bata pe umar fara
remuscari.
Avem o mare problema si ne va fi foarte greu sa scapam de ea : rautatea.
De ce sa te duci la stadion si sa il injuri pe Banel? Copilul asta a
reusit sa isi faca un viitor din nimicul in care a crescut si pentru
asta merita tot respectul! Daca joaca un meci sau doua mai slab, si
asta e valabil si in cazul celorlalti fotbalisti, nu inseamna ca a
bagat mana in buzunarul nimanui…ziarist, suporter sau conducator…oameni
suntem si trebuie sa respectam munca celuilalt si nu sa ne purtam cu
rautate…ea nu trebuie respectata ca nu e vreo meserie.
De ce vor majoritatea stelistilor sa joace in strainatate?… Nu numai
din cauza banilor ci in primul rand din cauza lipsei de respect de care
au parte.
Sper ca voi, suporterii adevarati, la randul vostru, sa dati o lectie
de morala prin atitudine fata de aceasta echipa si respect!

Sincere aprecieri stelistilor pentru puterea cu care au rezistat in aceasta dura lume a fotbalului!

p.s. Ati creat aseara o atmosfera extraordinara! Daca Steaua ar avea
parte de o asa sustinere la fiecare meci, credeti ca ar putea vreodata
sa piarda?

Pentru un copil, care iubeste fotbalul, sa fie candva prezent la un
Campionat European, este un vis… pentru orice fotbalist reprezinta unul
din principalele obiective ale carierei, moment in care poti atinge
apogeul acesteia. Din cate mi-au spus diferiti colegi, ”acolo” se naste
un sentiment aparte. Asa si trebuie sa fie, daca, doar ca simplu
telespectator, nu am trait vreun meci mai intens decat cele ale
nationalei in astfel de competitii!
Cred ca nu are rost sa mai
mentionez starea mea de spirit in urma deciziei selectionerului de a
renunta la serviciile mele pentru acest turneu final… raman insa cu
satisfactia ca am putut ajuta aceasta frumoasa echipa sa se califice si
sper ca cei alesi sa faca ”acolo” meciurile cariei lor, iar la sfarsit,
sa fim cu totii mandri de echipa nationala a Romaniei!
Bafta baieti!!!

Atat de mult a durat pana sa joc din nou un minut in tricoul Ajax-ului.
Ajax -Excelsior 4-0. Acesta a fost rezultatul final al unui meci ce
poate insemna mai mult decat 3 puncte si asta prin prisma faptului ca
PSV Eindhoven, ocupanta locului 1, a pierdut in deplasare la Utrecht.
Astfel, ne-am apropiat la 6 puncte de lider iar in etapa urmatoare vom
avea disputa directa. Tinand cont ca mai sunt 7 meciuri pana la finalul
campionatului, fiecare punct castigat ne poate face campioni! (Sa nu
mai spun de fiecare gol inscris ca imi aduc aminte de sezonul trecut…)
Vreau sa va impartasesc putin din experienta traita in ultimul meci dar
si in cele 42 zile. Am sa incep cu ceea ce putini stiu, si anume ca,
cele 90 de minute pe care le vede toata lumea reprezinta doar 15% din
intregul Meci de fotbal. Fotbalistul incepe Meciul de Luni si tocmai
Duminica il termina.
-” Cum te antrenezi asa joci , mi-a spus odata actualul antrenor al
Stelei. Perfect adevarat si foarte usor de realizat atunci cand esti un
fotbalist constiincios, dar apar si momente in care oricat de bine
te-ai antrena, tot nu joci. Ce faci atunci?
Dupa 42 zile in care am trecut de la sperante la deziluzii, de la nervi
fierbinti la rugaciuni linistitoare,de la performante fizice nebanuite
in timpul antrenamentelor, la un psiholog sportiv menit sa impiedice un
eventual “scurtcircuit” cauzat de repetatele refuzuri ale antrenorului
de a ma folosi in primul 11, pot spune ca acel 15% de Duminica este
partea cea mai usoara a Meciului.
Inainte de acest meci aveam in spate “un sac de ganduri” si daca as fi
intrat cu el pe teren cu siguranta m-as fi impiedicat. Cineva mi-a
reamintit insa ca inainte de toate fotbalul inseamna placerea de a-l
juca, si atat timp cat pleci de la aceasta treapta de temelie nu ai cum
sa dai gres. Bineinteles ca atunci cand situatia familiei tale depinde
de fotbal este mai greu sa vezi acest joc, ca o “joaca” dar, daca ai
pierdut placerea lui esti… GAME OVER!

Pentru mai multe detalii legate strict de Ajax -Excelsior vezi: http://www.ajax.nl/web/show