In sfarsit, un nou inceput!
Emotiile sunt mari! Linistea mea a inceput sa nu isi mai gaseasca locul prin camarutele inimii…
Am intrat in cantonament, si copiii, cei care de fiecare data reuseau sa ma rupa de lume, nu sunt prin preajma… Incep gandurile.
Incerc sa anticipez ce se va intampla diseara: Va ploua in timpul
meciului. Oare cum va fi starea terenului? Va mai fi stadionul plin?…
Gata, nu pot sa mai stau in pat!
Cobor din camera cantonamentului si merg pe terenul de joc sa ma reobisnuiesc…
Pe cine incerc sa pacalesc?… Cu tribunele si peluzele goale, Ghencea e doar un alt stadion frumos al Europei.
Acum inteleg!
Nelinistea mea nu se datoreaza faptului ca asta seara voi da piept cu
una dintre cele mai titrate echipe din istoria fotbalului mondial, ci
situatiei de a fi, din nou, in mijlocul celor care intotdeauna m-au
apreciat si a celor care m-au sustinut in toata aceasta perioada cat am
fost in Olanda.
Am mai jucat cu echipe mari in ultimii doi ani, Arsenal, Inter,
Manchester, Athletico Madrid, Werder Bremen, PSV, Feyenoord si totusi
nu am simtit la fel ca acum. Nu de un meci tare imi era mie dor…
Deabia astept sa va vad!

Pe mai tarziu!
George.

Probabil, multi dintre Voi asteapta, in aceste momente, un discurs din
partea mea…eu, insa, vreau sa Va spun doar ca aceasta revenire ACASA
s-a realizat, in primul rand, datorita Voua…iar pentru acest fapt as
vrea sa Va multumesc increderea, respectul si afectiunea oferita in tot
acest timp… pe gazon!
Cu drag,
al vostru George!