Astazi lansam revista Football Fabulous, un concept high quality dedicat fotbalului in special si sportului in general. Acest proiect aduce un plus fata de alte publicatii sportive in primul rand prin modalitatea de abordare a subiectelor, calitatea lor, si mai ales pentru faptul ca vorbim despre informatie de prima mana venita direct de la sursa si nu prin alte tertipuri care creeaza de cele mai multe ori confuzie in randul cititorilor.

Asadar ce este Football Fabulous? O revista gandita de familia Ogararu cu scopul de a schimba perceptia publicului fata de lumea fotbalului, de a da sansa oamenilor sa vada ambele fete ale monedei. Mai precis vorbim despre a prezenta si partea pozitiva, personala, necunoscuta a acestei lumi cu atat de multa priza la public. Oamenii au dreptul sa cunoasca realitatea asa cum este ea, cu plusuri si minusuri, in nici un caz doar cu minusuri asa cum apare de cele mai multe ori.
Publicul nostru are dreptul sa stie ca fotbalistul sau sotia fotbalistului sunt mai mult decat stereotipuri in spatele lor fiind de fapt oameni –fiecare unic in felul sau-ce pot face un pic pentru societatea in care traim. Desigur ca exista si exemple negative insa vom incerca sa le ocolim intrucat sunt destui care se ocupa déjà de partea aceasta.
Pe ce ne bazam? Ne bazam pe niste relatii in fotbalul din intreaga Europa si mai ales pe faptul ca realizand noi materialele,cei intervievati au incredere deplina ca mesajul va fi trimis cu acuratete catre suporteri si public. Lucram in principal pe baza de interviuri si reportaje la fata locului,fie dezvoltand o latura personala pe care sportivul ar dori sa o impartaseasca cu fanii lui,fie una profesionala. Ne bazam pe informatii ce nu ajung niciodata la public,nu pentru ca sportivul nu ar dori asta ci pentru ca exista un anumit curent de a denigra tot ce apare in media. Media actuala promoveaza in principal o forma de prostitutie profesionala –pardon de expresie,pentru rating,iar audienta,calitatea materialelor este lasata in plan secund din motive pe care nu are rost sa le mai mentionam.
Scopul nostru nu este sa ne imbogatim din asta ci sa ii invatam pe cei din jur cu notiunea de respect reciproc. Le oferim respect tocmai prin faptul ca le dam ce avem noi mai bun,si asteptam de la ei raspuns pe masura.
Probabil ca nu ne vom plia pe preferintele fiecaruia dintre dumneavoastra insa cel mai important este faptul ca dorim sa aducem plus valoare. Nu ne putem numi competitie pentru marile ziare de sport,competitia la nivelul acesta se masoare in cifre iar noi nu putem concura Speram ca dimpotriva,sa fim o mana de ajutor pentru jurnalistul roman ce cauta calitate,nu cantitate.
Dupa ce veti arunca o scurta privire asupra revistei veti vedea ca avem doar doua materiale publicate. Asta pentru ca in momentul de fata singura care lucreaza la proiecte este Andreea si efectiv nu ii ajunge timpul. Daca am astepta pana e gata totul ar mai trece saptamani bune si nu am vrea sa mai amanam potentialul acestui proiect. Aici intervine aportul dumneavoastra ,al celor ce si-au propus sa ne ajute sa crestem acest proiect. Va rugam sa cititi materialele postate pentru a vedea exact care este tonul folosit. Cautam persoane care sa scrie in aceeasi nota,cu mana libera pe partea de creativitate,desigur. Materialele trimise de dumneavoastra vor fi publicate imediat ce au ok-ul editorului-redactor-manager-sef-angajat care este …stiti voi. Pe seara vom posta un nou material ,o poveste din viata reala a secolului XXI.
Nu avem termene si conditii,vrem sa ne luam timp pentru a face treaba buna,pentru a ne simti bine in pielea noastra ,pentru a ne simti bine impreuna. E ca atunci cand un om de afaceri are chef sa coloreze ,e libertate si bucurie.
Va asteptam cu impresii,sugestii si intrebari.

Vreau pentru inceput sa le multumesc celor care urmaresc fiecare minut al carierei mele. Pentru aceasta ma vad nevoit sa spun mai exact cum sunt lucrurile pentru ca voi, cei cu adevarat interesati, sa cunoasteti realitatea.
Ieri, 03.09.11 in Prosport a aparut un articol cu titlul “MM il face Mutsch pe Ogararu”. Titlul este destul de misto, poate chair putin la misto ca doar,nu-i asa, trebuie pastrat trend-ul mediatic caracteristic ultimei perioade. Nu m-a deranjat titlul insa, e incorect. Odata pentru ca Mutsch joaca mijlocas stanga, deci pe partea cealalta a terenului… Un ziarist adevarat ar trebui sa stie asta si sa nu dea copy-paste pe declaratia lui MM chiar daca acesta a fost” cel mai mare manager si ziarist”… ever. Apoi Ogararu nu e rezerva nimanui in momentul de fata, nici macar a ungurului Vankzak reprofilat in acest sezon fundas dreapta la FC SION, pentru ca el nu mai intra in planurile de viitor ale clubului si am sa va explic si de ce. Acest ”de ce” vine acum pentru ca ”discutia barbateasca” dintre mine si MM a fost transformata tocmai de el, cel care vroia sa nu afle presa, in declaratii rautacioase si imature venite probabil in urma insuccesului profesional.
Asadar contractul meu cu FC Sion dureaza pana in vara anului 2012 insa, am o clauza contractuala care imi permite sa plec liber atunci cand am o alta oferta. La inceputul sezonului am discutat cu patronul Stelei despre intoarcerea mea la echipa. Apoi am comunicat clubului FC Sion dorinta de a-mi activa aceasta clauza. In ciuda faptului ca patronul clubului a insistat initial sa raman am reusit sa il conving motivandu-i dorinta mea de a-mi incheia cariera la clubul care m-a format ca fotbalist. Dupa ce lucrurile erau ca si aranjate patronul Stelei mi-a comunicat telefonic faptul ca managerul se opune pentru ca nu isi doreste concurenta pentru Gabi Matei. Era clar ca din acest moment relatiile mele cu conducerea tehnica si cea administrativa a Sionului se vor raci. Putin mai tarziu, dupa accidentarea lui Matei, discutiile s-au reluat iar patronul Stelei era hotarat sa semnam contractul. Am anuntat din nou Sionul ca plec si… iarasi am fost sunat de patronul Stelei. De data aceasta vorbindu-mi astfel: “George imi pare rau pentru problemele create insa MM mi-a zis ca isi da demisia daca te aduc pe tine inapoi, nu am ce face. Imi pare rau, nu stiu ce are cu tine dar asa mi-a zis”. Dupa un nou episod plec-nu plec relatiile mele cu Sionul aproape ca s-au rupt, ceea ce ne mai tine impreuna este doar contractul. In aceeasi zi, cateva ore mai tarziu la insistentele patronului m-a sunat MM, incercand sa-si explice noile motive pentru care se opune venirii mele la Steaua.
Relatia mea cu suporterii parea cea mai mare problema a lui si faptul ca nu ar fi fost loc pentru o astfel de persoana in vestiar. A doua problema era ca am vorbit cu patronul peste capul lui si a treia ca nu e adeptul repatrierilor…Citez :”Unde scrie ca daca esti crescut de Steaua si ai facut performante la acest club ai dreptul sa te retragi la Steaua…cat voi fi eu aici nu se va intampla acest lucru”. Asadar, in nici un moment nu mi-a reprosat fatul ca nu joc, varsta sau calitatile mele de fotbalist. Am acceptat situatia si nu am declarat nimic din discutia noastra in presa, intocmai cum i-am promis si telefonic, pentru ca nu vroiam noi tensiuni intre galerie si conducere. Insa repet, declaratiile lui referitoare la mine si mai ales ultima legata de faptul ca sunt ”rezerva unui luxemburghez” sunt rautacioase si cel putin, incorecte ( vezi explicatia de mai sus ). MM a stiut exact cauza pentru care eu nu mai joc la Sion iar in fata presei a vrut sa doar sa ”se spele pe maini” . Precizez ca nu am nici o problema cu MM, chiar am laudat in unele momente fostele sale calitati de manager. In tot acest timp mi-am asumat cu seninatate cele intamplate si mai ales situatia profesionala ce a urmat. Interventia aceasta vine doar ca sa clarifice putin lucrurile si sa-i recomande domnului ziarist, caruia ii apartine articolul din Prosport, ca pe viitor sa gaseasca alta sursa de informare…mai corecta.
Cu drag,
George.

Sambata 3 septembrie niste oameni minunati s-au adunat pentru a cladi, a sprijini, a strange…pentru altii. Au venit atat de entuziasmati si dornici sa isi aduca aportul incat intreaga intalnire a debordat de emotie.
Este vorba despre toti acei oameni care au sprijinit Campania 1 caiet si 1 creion desfasurata in Parcul Herastrau ce a avut ca scop strangerea de rechizite scolare pentru copiii de la Pro Vita Valea Plopului .
Multumim din suflet tuturor celor ce au adus rechizite scolare dar si celor care ne-au sprijinit chiar si moral sau prin promovare. Multumim pentru sansa de a va fi cunoscut si pentru perspectivele minunate ce se intrevad. Toata stima pentru AISS fara de care ziua nu ar fi fost la fel de speciala!
Respect!

Cu mare bucurie in suflet scriu aceste randuri:
Felicitari Steaua Bucuresti pentru calificarea in grupele Europa League!!!
Cu drag,
George.

Fotbalul se trage din dribbling games, o invenție a studenților de la Universitățile britanice din secolul XVII. Se pare că aceștia au fost primii fotbaliști adevărați ce jucau în echipe de 11 și plasau mingea într-un spațiu delimitat între 2 bețe. Însă chiar din Evul Mediu țăranii francezi se adunau pe un câmp de dimensiuni reduse și jucau un joc în care trebuiau să lovească mingea cu piciorul.Mai bine organizat a fost calcio,practicat în Florența secolului XVI unde existau deja ceva reglementări .
Nașterea oficială a fotbalului a vut loc la Londra prin înființarea Asociației Elgleze de Fotbal. Englezii sunt cei ce au reglementat de fapt majoritatea sporturilor stabilind reguli, dimensiuni, echipamente, timpi.
După ce am trecut prin istoria sportului creat pentru toți ce a devenit rapid cel mai popular din lume mă gândesc să analizez un pic și situația lui actuală.
În momentul de față există cluburi mari și cluburi mici, iar când spun asta mă refer în primul rând la mentalitate și nu la bugete. Poți avea bani mulți și gândire neprofesionistă , mică.
În urmă cu ceva vreme s-a stabilit că fotbalul se poate specula, cineva a văzut în el creearea unui imperiu financiar dar și creșterea unui nou tip de idoli , ce ar fi putut anestezia cumva dorința oricărui mascul de a fi unul dintre cei din teren. S-au făcut tabere și s-a tras linie: până aici sunt suporterii iar de aici sunt jucătorii profesioniști. Jucătorii au devenit mărfuri de schimb pentru interese comerciale pe de o parte iar pe de altă parte zidul pus între conducători și suporteri, menit să fie tampon în caz de vreme rea .
Și vremurile rele au venit, din mai multe cauze. Conducătorii au uitat un lucru esențial: fotbalul aparține tuturor. Suporterii vor să facă parte din sistem, le-au cedat locul jucătorilor profesioniști iar printr-o înțelegere tacită aceștia din urmă au datoria să joace și pentru cei ce sunt acolo doar sufletește. Și jucătorii s-au îmbătat de succes și au început să se uite în stanga și în dreapta la nedreptățile făcute de conducători în sânul echipei prin diferențiere foarte mare între salarii, preferințe, rubedenii și altele. Numai că, dragii mei, beția succesului este o urmare firească ce se instalează în plan psihologic cu sau fără voia celui ce devine un idol, de orice tip ar fi el. Se poate lupta împotriva ei numai prin arme ce nu țin de domeniul fotbalului sau al sportului în general ci este de natura spirituală.
Pentru mine un fotbal ideal ar fi un trio :suporteri, jucători, conducere, în care acțiunile fiecărei părți trebuie să fie în ajutorul celorlalte două. Aceasta este reteta succesului unui club mare. În duo nu se poate după cum nici despre solo nu poate fi vorba.
Experiența occidentului m-a făcut să văd exact cum se face ca să funcționeze acest trio. Iar fotbalul românesc-și nu numai- va trebui să învețe această lecție de bună voie sau cu forța, altă cale nu există. Am să vă spun un secret: se poate și mai rău , sau hai să nu zic mai rău însă fiți siguri că nu numai în România se întâmplă lucruri ce nu ar trebui să aibă loc pe o suprafață atât de iubită cum este terenul de fotbal. Este vina intereselor financiare ce au depășit orice limită. Sunt zile în care mă gândesc să pun ghetele în cui dar nu vreau să mă rup de lumea fotbalului. Nu îmi anunț retragerea ci doar expun ceea ce simt. Nu prea mai recunosc regulile jocului, se pare că fotbalul este acum listat la bursă.
Am citit despre un jucător care vrea să se lase de fotbal din aceleași motive pe care încerc și eu să le expun aici . Sunt mulți ca el, iar poate în curând suficienți încât să poată produce schimbarea.
Aș face o paranteză aici pentru a vă explica de ce reușesc occidentalii mai bine decât noi. Răspunsul este simplu : părinții nu le dau în cap copiilor, nici la propriu, nici la figurat. Adică îi ajută să se dezvolte emoțional, să aibă stimă de sine, să se cunoască pe sine. Aș îndrăzni să fac o paralelă cu lumea fotbalului. Oare nu cumva jucătorii de fotbal sunt copiii suporterilor și ai conducătorilor? Oare nu ar da randament mai bun dacă s-ar apela la alte căi de comunicare a sentimentelor și așteptărilor? Desigur că și noul val de jucători ar trebui să intre în regulile jocului. Unde-s trei puterea crește, nu-i așa?!
Revenind la mine trebuie să vă mărturisesc că nu sunt împlinit. Voi fi împlinit când voi reveni în Ghencea, acolo este sensul călătoriei mele în lumea fotbalului. Chiar dacă sunt „ok”, am o echipă la care joc, trăiesc într-un loc foarte frumos împachetat, sufletul meu trage tot în Romania. Deși pe hartie scrie altceva, eu tot al Stelei rămân. Când mă voi întoarce voi aplica tot ce am învățat iar voi veți fi alături de mine. Noi suntem dintre cei ce nu ne abandonăm ‘copiii‘.

Ma uit la data ultimelor postari si vad ca am cam pierdut vremea. Timpul zboara, nu gluma. Intre timp am devenit mai batrani, mai maturi, mai experimentati …insa la fel de indragostiti de culori ca intotdeauna.
Probabil multi dintre voi stiu deja ca mi-am facut pagina de Facebook. De ce? Pentru ca vreau sa regasesc acolo niste oameni ale caror chipuri mi-au ramas intiparite in minte, ale voastre, ale suporterilor stelisti. Ma gandeam sa va cer sa postati cat mai multe fotografii din galerie, vreau sa fac un album pe care sa il pastrez si sa il rasfoiesc dupa ce voi fi iesit la pensie…
Dar sa trecem la lucruri mai serioase. Vad in ziare ca Armata vrea sa retraga dreptul de a folosi numele Steaua familiei Becali. Asta dupa ce deja echipa nu mai poate folosi stadionul care ii apartine, logic vorbind, nu neaparat pe hartie… In acest joc al puterii oare se gandeste cineva si la echipa Steaua in sine, la tot ce reprezinta aceasta si la locul pe care il merita? Ma intreb oare care sunt solutiile la care se gandesc cele doua tabere. Sigur ca Gigi Becali detine drepturile asupra actualilor jucatori, a staffului actual etc. Iar Armata detine dreptul asupra numelui cu tot ce presupune asta. In momentul actual vad ca se produc numai furtuni in fotbalul romanesc… Sper sa nu asistam la un tsunami: ruperea in doua a echipei Steaua. Urmaresc cu interes subiectul si mi-ar placea sa il dezbatem impreuna.
Din punctul meu de vedere doua lucruri sunt esentiale pentru a putea spera intr-o revenire la normalitate, adica la locul de frunte al fotbalului romanesc: recastigarea fanilor si revenirea in Ghencea. Mie personal, îmi este imposibil de imaginat Steaua jucand acasa, pe alt stadion decat Ghencea. Frustrarea voastra cred ca este cel putin la fel de mare… Cred ca nu este un secret pentru nimeni faptul ca vreau sa imi inchei cariera la Steaua, la Steaua mea care m-a crescut. Nimeni nu imi poate lua acest drept, sunt singurul jucator in activitate” nascut si crescut” de aceast club si asa cum fiecare om se intoarce pe meleagurile natale dupa ce a lipsit mult timp, asa si eu voi reveni intr-o zi acasa… sper insa ca “acasa” sa fie Ghencea!!!
Cu drag,
George, al vostru!

Dragii mei suporteri stelisti,
Intotdeauna am tinut cont de parerea voastra. Va rog sa ma credeti ca anul trecut m-am intors in Ghencea datorita mesajelor voastre trimise prin intermediul acestui site! Acum sunt pus, inca o data, in situatia de a alege. Lasand la o parte experienta personala traita in sezonul trecut, as vrea sa cunosc raspunsul vostru sincer la urmatoarea intrebare: Ar fi potrivit sa ma intorc acum acasa?
Cu dragoste si respect,
Al vostru George!

Am scris de multe ori pe acest site si de cele mai multe ori despre fotbal pentru ca – ma gandesc, poate ma insel- oamenii asta ar vrea sa citeasca pe blogul unui fotbalist insa, as vrea sa va dezvalui faptul ca nu putine au fost momentele in care chiar as fi vrut sa scriu si despre altceva, despre acele lucruri care sunt mult mai importante decat fotbalul, parti esentiale ale vietii deci ale sufletului lumii. Un astfel de moment este si acesta in care nu pot sa mai tin in mine dorinta de a dialoga cu voi si despre altceva…
Am un prieten care in urma cu doua zile s-a ales cu piciorul rupt si asa cum era normal imi pare foarte rau ca i s-a intamplat astfel. M-am gandit cum sa ii spun cat il compatimesc si cat regret cele intamplate dar, cand l-am sunat si i-am auzit vocea linistita de parca nimic nu ii schimbase cursul vietii–stiam ca deabia iesise din sala de operatii si ca primise si verdictul de 6 luni fara fotbal– si nu imi venea sa cred cu cata demnitate primise aceasta lovitura. L-am intrebat daca nu isi face griji pentru viitor sau pentru familie, insa raspunsul lui a rasunat in receptorul telefonului ca o lectie de viata: ” Griji imi fac doar cand ma gandesc la ce as fi fost oare daca nu as fi avut familie…”
Asadar iata unul dintre oamenii care stiu sa accepte cu seninatate si necazurile asa cum primesc si bucuriile, nelasand o prea lunga punte intre ele. Bineanteles ca sunt foarte multi oameni care se confrunta cu probleme mult mai grave si multi dintre ei s-au martirizat senini si fericiti. Pregatiti in orice moment ca fericirea lor sa fie curmata acesti oameni stiu sa strabata corect poteca subtire dintre bine si rau, astfel va fi aproape imposibil ca acestia sa cedeze in lupta pentru fericirea vesnica.
Acum as vrea sa va intreb: CUM ARATA FERICIREA PENTRU VOI ?

Am citit atatea comentarii aici si ma bucur atat de tare ca am infiintat acest blog pentru ca am ocazia sa cunosc o parte din cei pe care v-am ascultat doar in cor si imi dau seama ca sunt atat de multi oameni fericiti printre voi doar prin felul in care imi scrieti…frumos si din suflet! Deabia astept sa imi raspundeti la intrebare! Unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le poti avea este cel de a vedea fericirea oamenilor si mai mult decat atat este cel de a-i putea face tu fericiti!

Cred ca un om fericit este si acela care poate vedea frumosul chiar si pe intuneric…omul care simte!

George.

Va scriu de aceasta data cu speranta ca diseara, dupa derby, vom avea prilejul sa ne bucuram impreuna pentru victoria echipei noastre favorite. Imi pare nespus de rau ca nu am putut implini dorinta unora dintre voi care m-ati fi vrut in peluza la acest meci… Daca nu as fi avut antrenament maine, asta seara, as fi cantat alaturi de voi!
Sper din toata inima sa va purtati echipa spre victorie!
Hai Steaua!

Avand in suflet bucuria unei noi victorii a echipei noastre de suflet, nu m-am putut abtine din a va scrie cateva randuri.
Sunt fericit ca in acest inceput de sezon jocul echipei va aduce satisfactia de a visa din nou la Steaua de care va era dor! Se pare ca e tot mai aproape…dar, pentru a deveni ceea ce va doriti, are nevoie de voi cu “trup si suflet pentru culori” !!!
Multi dintre voi cunosc insemnatatea acestui club…faptul ca pentru mult timp a fost simbolul Romaniei. Stiu multi oameni, jucatori, copii care atunci cand aud ca sunt roman imi spun : – aaa Romania!!! Hagi, Lacatus, Steaua, Champion’s League… Unii dintre jucatori nu au uitat atmosfera din Ghencea… Este un lucru extraordinar! Ma simt mandru sa fi facut parte din istoria acestui club! Ma simt privilegiat ca v-am ascultat cantand…live! Acestea nu sunt noutati pentru voi pentru ca le-ati auzit cu propriile voastre urechi si probabil v-au incantat la fel ca si pe mine, romani fiind, de recunoasterea adusa iubitelor nostre succese! Asa ca nu meritati nici voi, nici echipa, nici nimeni din cei care de-a lungul istoriei s-au considerat stelisti, sa fie comparati, asemuiti sau confundati, in tara sau in strainatate, cu ceilalti…
Cred ca v-a fost greu sa stati departe de stadion astazi… Ce meci frumos!!! Banel si-a revenit, Surdu e pe val, Stancu e de neoprit, tinerii incep sa capete ”coaja”, si totusi… ei erau tristi ca nu au avut cu cine sa sarbatoreasca victoria.
Nimic nu e mai trist in fotbal decat un stadion gol…

Am citit un mesaj pe blog in care unul dintre voi isi facea griji ca, odata plecat din tara, nu imi va mai sta gandul la suporterii Stelei. Va marturisesc sincer ca, desi Ajax-ul invingea cu 5-0 pe Slovan Bratislava, eu mai mult ma bucuram pentru succesul Stelei!
Mai degraba ma uitati voi pe mine decat sa uit eu de Steaua.

P.S. Fiecare adult are datoria de a fi un exemplu pentru cei mai mici din jurul sau. Peste tot un copil incearca sa copie ceva de la cei mari. Daca ne iubim tara si neamul, acolo unde ne aflam trebuie sa contribuim la cresterea lor!
Va doresc cat mai multe succese si sa fiti exemple demne de urmat!
Hai Steaua!